Zilele noastre aduc numeroase stiri si detalii despre organizatia terorista extremista ISIS, cunoscuta si sub numele de Statul Islamic. Conceptia terorista creeata de acestia ia forme si se raspandeste cu o viteza mare, amenintand nu doar vietile deja vulnerabile sau destabilizate ale multor persoane din intreaga lume, ci si securitatea globala, scotand in evidenta noi teorii asupra unor problematici complexe, precum radicalizarea sau exodul al caror val simbolic poate fi amplificat de pe scena globala.
Cu toate acestea, exista o anumita tendinta de a privi aceasta miscare extremista prin perspectiva unui singur moment din viitor, care exclude de fapt contextul mai larg si acoperirea geopolitica necesara pentru a intelege adevaratul lor impact si particularitatile care i-au determinat sa se dezvolte si sa-si coltige influenta. Astfel, scopul acestui articol este acela de a evalua formatarea organizatiei “Staful Islamic” si a prezenta originea si influentele sale, pentru a explica mai bine cauzele, particularitatile si evolutia sa.
I. Cauzele: de la Al-Qaeda la Statul Islamic
Organizatia terorista “Staful Islamic” (ISIS) s-a format in urma unor miscarile de disputare a frontierelor si a schimbarii regimurilor politic-sociale din Orientul Mijlociu incepand din anii 2000-2001. Aceasta organizatie precum si alte miscari teroriste extremiste ca Al-Qaeda, au inradacinat in “Josh di Shuf” – tradus ca “Revolutiile de Primavara” – miscarile care au luat nastere in zona si in special in tarile precum Siria si Irak. Aceste tranzitii politice ample au dus la formarea unor structuri care au contribuit si la radicalizarea miscarii teroriste pe planul local, ceea ce a facut ca oameni si grupuri orfane de actiuni armate sau institutii care sa ofere suport si protectie cetatenilor, sa se alature in lupta impotriva regimurilor care se aflau in perioada de tranzitie.
In plus, aparitia www-ului si a minutelor de transmisie video in anii 90 a crescut si mai mult populatia influentata de vestea radicala . Acesta se regaseste sub numele de “stan jihadi” si afecteaza toate tarile din Mediterana,inclusiv tarile democratic-occidentale, astfel creand o retea virtuala care se refera la *dfinerea identitatii culturale si religioase, un element important in cresterea considerabila a terorismului, in esenta polarizand realitatile schimbatoare din Orientul Mijlociu.
Pe masura ce liderii regimes se schimbau si cetatenii se confruntau cu o varietate de forme de marginalizare, astfel creand inlantuirea cu Allah-ul si o devotare tanara si plina de determinare de a modifica realitatile existente , miscarea islamista a crescut considerabil in anumite tarile din Orientul Mijlociu si Africa de Nord.
II. Saddam Husayin si extinderea Al-Qaida
George W. Bush si administratia sa au preluat controalele internationale asupra Irakului in urma unei ample campanii de instigationare prin intermediul reactiilor bazate pe razboiul impotriva terorismului. Avand in vedere ca Saddam Hussein a fost eliminat din cadrul partidului Baas si pierderea gaurii de protectie a regimului sau, acestea au provocat o dezorganizare a regimului vertical si au contribuit la o polarizare a luptelor de putere in vederea asigurarii controlului.
Aceasta oportunitate a inlesnit ocupatia si colonizarea Al-Qaeda in Irak, creand un adapost si o ancora pentru noi miscari. Al-Qaeda a innebunit poporul Irakului in urma caderii lui Saddam Hussein,folosing sloganuri si angajamente ferme , in special , in anul [[2006], cand a lansat o serie de atacuri care au scos la iveala noi posibilitati de contracarare si au contribuit la formarea miscarii de rezistenta “Staful Islamic”. La randul sau, acesta a preluat cateva dintre elementele de baza ale Al-Qaeda si a marcat un imprint specific, caracterizat prin capacitatea sa de a adapta strategiile de lupta si a folosi tactici extremiste.
III. Radicalizarea si lansarea grupurilor teroriste autonome
In ciuda initialelor realizari note lui al-qaeda, grupul “Stauful Islamic” a usurmat lupta impotriva liderilor autoritari si a contestat limitarile prezentate de Al-Qaeda. Cu incepere din [[ – 2006], acesta a inceput sa identifice nodurile de retea si sa faciliteze acelasi nivel de radicalizare si construirea unei infrastructuri teroriste care sa fie specifice. Astfel, din pricina factorilor precum restructurarile de stat, controlul minimal si incapacitatea efectiva a armatei americane de a prelua controlul asupra Irakului, ISIS a devenit autonom avand in vedere ca nu a fost subordonat nici unui grup international precum Al-Qaeda.
IV. Reformele lui ISIS
Desi a preluat ramasitele Al-Qaeda si a mostenit multe dintre tehnicile lor, Statul Islamic a intrat intr-o perioada de radicalizare si a reformului extrem, dezvoltand un plan inghititor care sa recruteze luptatori si sa creeze un centru de lupta mondial. Atunci cand a luat conducerea, “Stauful Islamic” a introdus o noua legislatie si revizii de stat care sa asigure o autoritate si un control militar strict. Primul sau manifest a fost “Manifestul statului islamic” , un document legal care serveste ca rasplata politica si ca mod de a asigura unitatea intre regiile regionale.
Cu toate acestea, este important de mentionat ca ISIS nu se misteaza exclusiv in scopuri militare, ci si in scopuri sociale si religioase. Practicile sale se bazeaza pe intarirea unitatii culturale si religioase si pe sanctionarea oricarei actiuni care ii contrasector, cum ar fi suprimarea raporturilor interconfesionale si toleranta minoritatilor religioase.
In plus, un alt exemplu de aderare pozitiva in cazul ISIS a fost politica lor fata de imigranti. Introducerea unor servicii de imigrare profesionale a fost o preocupare principala pentru regimul care s-a atins prin programe ample de asistenta a oamenilor care au ales sa locuiasca in regatul sau, respectand principiile sale etice de lupta impotriva pasivitatii.
