Terapia de sisteme este metoda și tehnica bazată pe teoria sistemelor, ce se folosește în terapia de familie și în terapia de grup. În această tehnică de „terapie cu sisteme” se consideră că suferința este cauzată de relațiile dintre membrii unei familii sau între membrii unei grupuri, acesta fiind motivul principal al abordării sale unice, specifice și reorganizatoare.
Terapia de sisteme pune accentul foarte mare pe interacțiunea membrilor și pe relaționarea lor între plări în cazul componentelor diversificate ale unui sistem.
Ce este terapia de sistem?
Terapia de sistem este o metodă de tratament ce se bazează pe foarte multe teorii și tehnici. Principala sa caracteristică este aceea că contribuie la transformarea sistemului întreg, prin abordarea problemelor simptomatice în cadrul unei “configurări mai largi”.
Acesta pune accentul pe interacțiunea dintre variabilele structurale și funcționale, intenționând să identifice și să exploreze sursa problemelor și să restabilească echilibrul între cele trei elemente principale ale terapiei: familie, individ și mediul intern sau extern înconjurător.
Scopul terapiei de sistem
Scopul terapiei de sistem este de a modifica comportamentele, relațiile și spațiile relaționale dintr-un sistem, prin abordarea problemelor simptomatice și a resurselor primare din cadrul acestuia.
Terapeutul trebuie să colaboreze cu membrii sistemului individual, indiferent de cei implicați și trebuie să se concentreze pe schimbări sănătoase pentru fiecare dintre aceștia, precum și la nivelul întregului sistem, în ansamblu.
El trebuie să încerce să contribuie la transformarea relațională și științifică între membri, astfel încât aceasta să poată reduce și controla afecțiunile psihologice.
Teoriile și tehnicile terapiei de sisteme
Teoria sistemelor, în general, presupune că orice sistem poate fi ajustat prin modificarea unor parti componente specifice, în scopul restabilirii echilibrului și normalizării acestuia. Teoria sistemelor se referă strict la emisfera relațională, adaptându-se mai ales la cea de familie, în terapia de sisteme.
Terapia de sistem este eficientă în tratarea,următoarelor probleme:
-
Schimbarea modului de gândire și comportament
-
Tratarea simptomelor unei tulburări emoționale sau psihologice
-
Reorganizarea relațională dintre persoanele afectate
-
Încurajarea comunicării nonverbale și verbale
Odată ce teoria sistemelor a intrat în terapia de familie, acestea au dezvoltat “teoria corespondenței schimbătoare”, care sugerează că comportamentul unei persoane influențează comportamentul celuilalt membru al familiei și viceversa.
Prin urmare, adecvarea și menținerea unei relații sănătoase ca parte a terapiei de sistem presupune schimbarea comportamentului ambilor membri ai familiei, pentru a corespunde nevoilor fiecăruia și jocului în parte.
O altă teorie cunoscută în terapia de sistem se numește “Teoria comunicării pozitive” și este centrată pe comunicarea între membri. Această teorie arată că comportamentele pozitive și morale se pot obține prin comunicare, indiferent de circumstanțele adverse sau inconsecvente ale sistemului.
Terapeutul încurajează membrii sistemului uman să comunice în mod pasiv folosind pasaje verbale și non-verbale, în scopul de a le încuraja să facă schimbări pozitive pe parcursul procesului de terapie.
Funcția terapeutului și tehnici specifice
Terapeutul joacă un rol critic în terapia de sistem, asumând poziția de conducător al tratamentului. El încearcă să determine și să mențină o relație sănătoasă între persoanele implicate, iar acest lucru se poate realiza prin următoarea legătură:
-
Crearea unei atmosfere de încredere și siguranță, în care toți membrii sistemului se simt atrași și încurajați.
-
Coordonarea ședințelor și a discuțiilor, astfel încât acestea să fie bazate pe cercetări pertinente și pe schimbul de informații sincere.
-
Definirea clară a obiectivelor tratamentului și a limitelor finite cu care toți membrii se pot angaja.
-
Menținerea întotdeauna încrederii, în pofida ispitei de a fi judecător sau judecător.
În plus față de aceste tehnici de coordonare a terapiei, terapeutul poate aloca membrii acorduri personale ale grupului, mărturisiri în grup, role playing, locul “al treilea”, lucru în echipă.
