Patologizarea și suprapatologizarea în psihologie sunt noțiuni complexe, discutate adesea în cadrul unor dezbateri puternice. Acestea au profunde implicații etice, profesionale și legale asupra persoanelor afectate și asupra profesioniștilor responsabili. Acest articol își propune să exploreze patologizarea și suprapatologizarea în psihologie și să înțeleagă mai bine legătura dintre acestea.
Ce este patologizarea?
Patologizarea este procesul de a extrage comportamentul sau experiența unei persoane dintr-un context cultural și de a-l vedea în mod medical, ceea ce sugerează că persoana ar putea avea o tulburare mentală sau psihologică. Acest proces poate presupune o etichetare a comportamentelor sau experienței, în care trebuie definit un diagnostic care aplică standardul medical tulburării psihice.
Un exemplu de patologizare ar fi deciderea profesionistului medical de a diagnostica o tulburare de anxietate la un pacient, care prezintă simptome de anxietate în exces în anumite situații sau împrejurări. Acest lucru se poate face prin verbalizarea problemei, a simptomelor, a părților afectate ale funcționării personale, identificarea și evaluarea stărilor emoționale și modul în care acestea interferează cu activitatea normală.
Ce este suprapatologizarea?
Suprapatologizarea este o extensie a patologizării și se referă la reducționismul și diagnostizarea excesivă a unor comportamente și experiențe. Acest lucru poate implica aplicarea etichetelor și a codurilor de diagnostic care nu sunt prezente într-o proporție suficient de mare sau care sunt exagerate în interacțiunile purtate între profesioniști și persoanele cu care interacționează.
Suprapatologizarea poate fi văzută ca un abuz al proceselor medicale și al drepturilor omului prin faptul că se etichetează un grup de persoane în ciuda lipsei de dovezi adecvate sau prin folosirea unor instrumente de evaluare care nu sunt relevante pentru starea prezentata de grupul de persoane.
De exemplu, un profesionist ar putea prescrie terapie cognitiv-comportamentală tuturor pacienților cu simptome comportamentale sau emoționale similare, fără să țină cont de istoria fiecărui pacient și de factorii sociali și culturali care ar putea influența simptomele și contextul lor. Acest lucru ar putea provoca o suprapatologizare excesivă, care ar putea avea ca rezultat un diagnostic greșit sau intreprinderi de tratament nepotrivite.
Implicații ale patologizării și suprapatologizării în psihologie
Patologizarea și suprapatologizarea în psihologie au o mare varietate de implicații, care variază de la stresul emoțional la persoanele legate de cazuri, afectarea persoanelor vizează prejudecăți și dezvoltarea relațiilor profesionale dintre profesioniști.
Stresul emoțional
Patologizarea poate conduce la un nivel crescut de stres pentru persoana afectată. Acesta poate fi cauzat de stigmatul social adesea asociat cu diagnosticarea unei tulburări mentale și poate contribui la apariția simptomelor depresive, anxioase și de diminuare a calității vieții. De asemenea, persoana se poate simți izolată și vinovată de tulburarea pe care o prezintă, o sim sensului de responsabilitate sau chiar discriminarea din partea societății, ceea ce poate adânci și mai mult sentimentele personale.
Afectarea legaturilor profesionale
Patologizarea și suprapatologizarea pot avea, de asemenea, un impact pozitiv sau negativ asupra relațiilor profesionale dintre oameni. Acest lucru poate fi cauzat de preconstientizarea, etichetarea și îndrumarea unor comportamente sau experiențe similare, fapt care poate avea ca efect îndepărtarea sau chiar respingerea persoanelor afectate.
Uneori, acest lucru poate conduce la stigmatizarea sau discriminarea persoanei în cauză, ceea ce poate avea efecte adânci asupra calității vieții și asupra stimei de sine. De asemenea, patologizarea poate avea ca efect încetinirea sau întreruperea schimbului de informații și idei importante între profesioniști și persoanele cu care acestea interacționează; și, în cele din urmă, poate conduce la reducerea încrederii în procesul de evaluare și tratament.
Implicații legate de prejudecăți
Patologizarea poate, de asemenea, crește șansele ca profesioniștii să facă prejudecăți față de personele cu anumite tulburări sau fără tulburări. Aceasta poate duce la presupuneri referitoare la capacitatea unei persoane de a se descurca în anumite situații sau contexte, sau poate avea ca rezultat, în mod tipic, desconsiderarea sentimentelor și drepturilor omului în consecință. Acest lucru poate duce, de asemenea, la perspectiva în care persoanele cu anumite tulburări.
