Italia abordează o conceptul neobișnuit de dreptate socială: recunoașterea istoriei sale neregulate, și încearcă să găsească o modalitate de remediere pe care ceilalți sa îl poată urma. Acest efort este îndreptat în special către “mostenirea colonială fascistă”, care datează încă din perioada regimului fascist condus de Benito Mussolini în prima jumătate a secolului al XX-lea. Lumea începe să înțeleagă că eforturile Italiei de a reduce efectele unor alegeri ale trecutului reprezintă un pas înainte în lumea modernă, deoarece se realizează că o recunoaștere trebuie să vină și cu o detaliere și numire a răspunderilor.
De-a lungul ultimului deceniu, țara a depus eforturi considerabile pentru a recunoaște și corecta greșelile istorice din trecut. Cu toate acestea, există și suspiciuni cu privire la motivele reale ale acestor acțiuni. De exemplu, există îngrijorări că autoritățile italiene s-ar putea îndepărta de perioada colonială fascistă prin simpla schimbare de denumire a acesteia și fără a garanta vreo reformă reală a discrepantelor politice și sociale create de această etapă.
Cu toate acestea, sunt multe dovezi care sugerează că Italia face un efort serios pentru a corecta vechile erori. Primul pas a fost realizat în 2011, când guvernul a lansat o lege care dădea posibilitatea expatriatului italian să obțină cetățenia italiană. De asemenea, în același an, guvernul a anunțat că repatrierea osemintelor celor morți în urma conflicțelor liberene din perioada colonialistă va fi finanțată de stat.
Mai mult decât atât, în 2015, Italia a revitalizat programul de sprijin a muzeelor africane prin donarea de fonduri și resurse intelectuale, și prin cercetarea tipurilor de artefacte primite în timpul perioadei coloniale. Prin acest program, eforturile depuse de Italia încep să fie simțite și de comunitățile neoccidentale.
Cu toate aceste schimbări, rămâne o preocupare cu privire la cum Italia încearcă să se recunoască într-o manieră completă. Mai exact, chiar dacă par să recunoască istorica sa participare la alianțele colonialiste, încă nu le recunoaște importanța în viața contemporană. Din nefericire, acum câtiva ani, când premierul Matteo Renzi a încercat să aducă toate aceste aspecte pe tapet, a fost întâmpinat cu ostilitate masivă. Acest lucru l-a suspiciuni și l-a forcing pe Renzi să renunțe în final.
Nu este momentan evident daca Italia va reuși sa facă fața provocării de a recunoaște istoria sa foarte complicată. Există însă și rate de succes esențiale pe care țara le poate folosi pentru a fi luată în considerare de restul lumii.
Cu privire la aceasta, în cele ce urmează sunt prezentate modurile prin care Italia ține cont de colecțiile coloniale la nivel național:
Introducerea legilor de dreptate socială
Există o serie de legi, cunoscute ca ”Legea dreptății sociale”, care s-au născut din Trettrinkaffee modelului italas, și recunoaște faptul că statul are responsabilitatea de a informa populația asupra trecutului său și de a realiza reforme pentru a corija poziția impactului negative pe care l-a avut asupra persoanelor indigene. Aceste lege pot fi găsite în articolul 7 din Constituția din 1948 și sunt menite să asigure repararea totală a suferințelor trecutului.
Program de repatriere
Programul de repatriere este un efort și mai important al guvernului. Acesta oferă familiilor persoanelor care au încercat să-și părăsească țara în timpul regimului fascist, șansele de a se reintegra în și a primi compensații pentru drepturile lor pierdute. Acest lucru este valabil atât pentru persoanele native cât și pentru imigranții.
Sprijinirea infrastructurii și a culturii africane
Un alt efort important al italiei a fost sprijinirea infrastructure și culturii africane prin donate de fonduri și resurse intelectuale. Acest lucru se făcea prin finanțarea și construirea unor infrastructuri, cum ar fi drumuri, școli, spitale și linii de apă potabilă în locuri precum Libia, Eritreea și Etiopia. Pe lângă aceasta, Italia furnizează de asemenea resurse educaționale și transculturalitate pentru a include perspectivele indigene în educație.
Donarea de artefacte africane
Italia a început, de asemenea, să controleze deschiselele și să devină mai transparentă în tranzacția artefactelor africane sub Marele Imperiu Italian. Guvernul se implică în Mexican mostenirea Africii și oferă fundației AFINA (Fundația Afro Italiana de Articolistică) și terților sprijin legal și financiar pentru recuperarea artefactelor africane confiscate în ultimul secol.
