Perfecționismul este adjectivul folosit pentru a descrie un comportament care utilizează criterii ridicate de performanță, corectitudine și îndemânare. Este cel mai adesea legat de ideea de a se autocritica și de a căuta perfectionarea continuă. Acest mod de gândire poate fi un impuls creativ motivant, sau poate să fie extrem de costisitor pentru cei care suferă de ea, distorsionând imaginea despre sine sau relațiile lor. Potrivit psihologiei, această mentalitate aspirațională preia sentimentul unei anxietăți profunde, de neîncredere în capacitățile proprii pentru a atinge performanța corectitudinii pe care îl consideră necesar.
I. Definirea perfecționismului
Perfecționismul poate, de asemenea, foarte ușor să se transforme în rigiditate și izolare, alimentând sentimente intense de neajutorare și teama de a nu face nimic bine. Această mentalitate poate îngreuna urmărirea unor scopuri în viață și poate deveni un adevărat blestem. Este importantă recunoașterea perfecționismului ca tulburare înainte de a se intra în abordarea acestei teme îndelung reflectate în domeniul psihologiei, pentru a înțelege cum poate fi modul în care opresc progresul și forțează oamenii să trăiască în umbra îngrijorării și a unor cerințe tot mai ridicate.
II. Cauzele și rezultatele
Psihologii spun că există o mulțime de cauze ale perfecționismului, pornind de la moștenirea genetică a certificationii, idealizării și judecății în exces a copiilor făcute de către părinți. Acest comportament de a-i constrânge și de a critică în exces poate fi învățat de la cercurile sociale locale și situațiile în care copilul trăiește, spre exemplu, în cazul în care un mic copil are o atitudine mai permisivă, va fi mai vulnerabil la a fi supus perfecționismului din partea persoanelor și grupurilor apropiate. De asemenea, o persoană poate deveni prea concentrată pe anumite cerințe pentru a atinge performanțe peste medie sau standardele înalte de care a fost avertizat acasa sau la școală. Acest domeniu poate fi foarte presant daca este exagerat.
Pe de altă parte, ca rezultat, el sau ea poate deveni leneșă, sovăitoare, nesigur și își va pierde încrederea și motivația de ani la rând. Acest aspect poate duce la lipirea de așa-zisa-este și imposibilitatea creșterii aptitudinilor și a cunoștințelor, făcându-l mai greu să lupte sau să se ralieze încercările reale. În plus, se iveste acel sentiment de suspiciune, frustrare și nepotrivire în contextul acțiunilor despre care se presupune că se îndeplinesc.
III. Tipurile de perfecționism
Perfecționismul prezintă diferite forme și este important să le recunoaștem. Aceste tipuri de perfecționism sunt clasificate ca:
• Perfecționismul înclinat către „societate”: bazat pe comentariile sau standardele altora sau percepția de a fi judecați de ceilalți;
• Perfecționismul înclinat către „auto”: bazat pe standarde înalte încredințate de sine și pe încercarea de a conduce servica auto de performanță.
• Perfecționismul înclinat către „proiect fecund” sau „impresionant”: interesat în dorința de a finaliza un proiect vast și durabil, deoarece un astfel de proiect pare mai frumos, mai util și mai elastic decât alte servicii obișnuite.
IV. Tehnici de reducere a perfecționismului
Exista mai multe tehnici pe care psihologii le recomanda pentru reducerea perfecționismului. Unele exemple includ:
• Reducerea standardelor: această tehnică implică revizuirea în mod constant a standardelor tale și a idealurilor pentru a vedea dacă sunt prea ridicate și nu permite flexibilitatea.
• Respectarea limitelor: încercați să stabiliți limite realistic de performanță care să se potrivească cu ceea ce poate fi realizat în spațiul de performanță dorit.
• Asigurarea sustenabilitatii: promovati ideea ca abilitatioa voastra de a va rezista presiuniilor presupune și o rată de recuperare și relaxare adecvată dupa eforturile înfometate pentru a îndeplini scopurile prestabilite.
• Descentralizarea: a trece de la sine la a te concentra mai mult asupra persoanelor care te inconjoară, plus a se autentifica soți, vecinii, rudelor și prieteni este o tehnică excelentă de stres pentru a vă relaxa și a reduce practica de a fi prea exigenți cu propriile capacități.
• A alege optimismul: învățarea abilităților de a-ți ameliora optimismul duce la reducerea sentimentelor de palmă, iar acest lucru îmbunătățeste sentimentul încrederii în sine si, totodată, la scaderea ratei de presiune.
