Contagiunea emoțională sau teoria contagiunii emoționale se referă la procesul prin care indivizii simt și transmit emoțiile unul către altul. Se crede că ne împrumutăm reciproc și reciproc emoțiile, comportamentele și chiar reacțiile fiziologice. De-a lungul secolelor, teoria contagiunii emoționale a fost intens studiată de către psiholog și neurolog. De la mișcările faciale până la transmiterea și reproducerea tonurilor vocii folosite, oamenii absorb emoțiile unii către ceilalți.
Așa cum subliniază o serie de producători, această abilitate emotională a oamenilor de a simți și transmit emoții unii către ceilalți oferă niște avantaje de adaptare socială și interacționare în mulțimea de contexte și contexte. Înțelegerea modului în care asta se întâmplă poate ajuta la abordarea și gestionarea emoțiilor cu mai multă încredere și poate contribui la creșterea calității vieții.
Originea Teoriei Contagiunii Emoționale
Teoria contagiunii emoționale este, în primul rând, atribuită lui Charles Darwin, care a propus această idee în 1872 prin lucrarea sa publicată, The Expression of the Emotions in Man and Animals. Thomas Jefferson a fost declarat, de asemenea, să fi fost pionierul idea contagiunii emoționale. Darwin este încă considerat fondatorul teoriei contagiunii emoționale și a susținut că condițiile fiziologice ale unui individ sunt influențate de emoțiile și trăirile experienței altora.
Desi inițial teoria contagiunii emoționale a fost pusa sub tradarea psihologilor, în ultimii ani această conceptul s-a dovedit a fi foarte relevant pentru discipline diferite, cum ar fi sănătatea publică, managementul și economia comportamentală.
Cum funcționează Teoria Contagiunii Emoționale?
Teoria contagiunii emoționale se bazează pe trei mecanisme subiacente și anume: expresia facială, contextualizare și învățare prin imitație. Expresia facială este cea mai cunoscută formă de emoție contagioasă și descrie schimbul dintre doua sau mai multe persoane. De asemenea, conținutul contextual al unei conversații poate avea un impact emoțional asupra persoanelor implicate. De exemplu, se presupune că limbajul folosit și înțelesul cuvintelor variază în funcție de context.
De asemenea, se spune că teoria contagiunii emoționale este în strânsă legătură cu procesul de învățare prin imitație, deoarece emoțiile sunt văzute drept caracteristici ușor invatabile. Copiii exersează adesea expresiile faciale și vocii care sunt întâlnite în comunitatea lor. Aceste exerciții, pe lângă persoanele mai în vârstă, ajută la dobândirea comportamentelor adecvate și încurajează dezvoltarea socială și emotională.
Cum afectează Teoria Contagiunii Emoționale Comportamentul?
Psihologii cred că teoria contagiunii emoționale are un impact direct asupra comportamentului. Emoția contagioasă se poate manifesta prin comportamente pozitive sau negative. Poziția emoțională contagioasă pozitivă poate fi receptată prin mijloace nonverbale, de exemplu prin comunicarea facială și prin tonul vocii.
De asemenea, se crede că contagiunea emoțională joacă un rol esențial în mediul de lucru prin intermediul mișcărilor faciale provocate de altă persoană. Această influență pozitivă și negativă poate încuraja comportamente adecvate sau poate crea conflicte.
Cum se pot Masura Efectele Teoriei Contagiunii Emoționale?
Există o gamă largă de instrumente folosite pentru a masura efectele teoriei contagiunii emoționale. Majoritatea modalităților utilizează observația și înregistrarea comportamentului. Computerele sunt folosite, de asemenea, pentru a măsura expresiile faciale și tonul vocii pentru a identifica și măsura emoția.
Alte instrumente, cum ar fi Revoluția Neurofeedback, permit indivizilor să vadă modul în care feedback-ul constelațional îi influențează pe ceilalți și efectul contagios pe care îl au asupra lor. Device-ul Neurofeedback oferă informații real-time despre conformitatea expresiei emotional constelante și răspunsul altcuiva la comportamentul lor.
Beneficiile Teoriei Contagiunii Emoționale
Teoria contagiunii emoționale oferă multiple beneficii și avantaje, și anume:
• Oferă o înțelegere profundă a modului în care noi absorbiem și transmitem emoțiile și stările noastre în cazul în care nu putem verbaliza ceva.